In mijlocul fastului afisat pe Piata Rosie din Moscova, unde tancurile defileaza, soldatii marsaluiesc in pas cadentat, iar simbolurile victoriei asupra nazismului sunt omagiate cu solemnitate, a avut loc si un moment cu o puternica incarcatura politica. Presedintele Chinei, Xi Jinping, a fost asezat chiar la dreapta lui Vladimir Putin – un gest deloc intamplator, care confirma statutul sau de aliat strategic. Prezenta sa acolo, intr-o pozitie de vizibilitate maxima, nu a trecut neobservata si a fost remarcata inclusiv de BBC, care confirma ca liderul chinez a fost tratat ca un partener de prim rang.
Aceasta imagine a fost rapid preluata de presa internationala, descrisa drept o demonstratie de „unitate de neclintit” intre cele doua regimuri. Totusi, dincolo de imbratisarile rare, de declaratiile despre „prietenia de otel” si de zambetele afisate pentru camerele de filmat, se profileaza o realitate mult mai nuantata – una in care interesele strategice cantaresc mai mult decat loialitatea, iar apropierea are limite clare dictate de calcule geopolitice.
Xi Jinping si Putin: imaginea unei aliante solide
Vizita lui Xi Jinping la Moscova nu este una de rutina. Este a unsprezecea deplasare in Rusia de cand a devenit presedinte al Chinei in 2013, iar numarul intalnirilor directe cu Vladimir Putin depaseste deja 40. Aceasta frecventa vorbeste clar despre importanta pe care China o acorda relatiei bilaterale, cel putin la nivel formal.
In discursurile oficiale, Xi a vorbit despre o „colaborare de nezdruncinat” si a reiterat ideea ca Rusia si China trebuie sa ramana „prieteni de otel”, expresie cu radacini in retorica propagandistica chineza, menita sa transmita o legatura indestructibila.
Aceasta apropiere este accentuata si prin planificarea unei vizite reciproce: Putin urmeaza sa se deplaseze in China in toamna. Chiar si o imbratisare in public – gest extrem de rar pentru standardele liderilor chinezi – a fost interpretata ca o dovada de afectiune diplomatica profunda.
Insa, asa cum observa analisti internationali, inclusiv experti in geopolitica din cadrul centrelor europene de analiza, aceasta relatie este una plina de simbolism si de gesturi teatrale, dar in esenta ramane guvernata de pragmatism si, mai ales, de inegalitate.
Rusia, un partener necesar, dar slabit
Din punct de vedere economic si militar, raportul de forte s-a schimbat radical. Daca in trecut China si Rusia puteau fi vazute ca doua mari puteri aflate pe o pozitie relativ egala, in prezent, Beijingul este clar actorul dominant in aceasta relatie.
Invazia Rusiei in Ucraina a dus la un val de sanctiuni internationale care au izolat Moscova de pietele occidentale si au erodat considerabil pozitia sa globala. Economia rusa a suferit un regres semnificativ, industria militara a fost fortata sa lucreze peste capacitate, iar rezervele si capacitatea de export s-au diminuat vizibil.
In acest context, Rusia a devenit din ce in ce mai dependenta de China, nu doar pentru sustinere politica, ci si pentru supravietuire economica. Comertul bilateral s-a intensificat, yuanul chinez a inceput sa castige teren in tranzactiile internationale ale Rusiei, iar companiile chineze au profitat de iesirea firmelor occidentale pentru a acapara segmente strategice din piata rusa.
China, pe de alta parte, are de castigat din aceasta pozitie: un aliat obedient, cu o vasta resursa de energie si materii prime, dar si un sprijin geopolitic in fata presiunii tot mai mari exercitate de Statele Unite.
Dilema strategica a lui Xi: cat de apropiat sa fie de Putin?
Pentru Xi Jinping, aceasta prietenie are o dubla fateta. Pe de o parte, este un mesaj de unitate in fata hegemoniei americane si o componenta cheie in strategia Chinei de a construi un „nou ordini mondial multipolar”. Pe de alta parte, apropierea de un lider izolat precum Putin risca sa saboteze eforturile diplomatice ale Chinei in alte directii.
Beijingul se afla intr-un moment delicat in relatiile cu Europa. In contextul razboiului comercial cu SUA, China a inceput sa isi refaca puntile cu liderii europeni. De altfel, schimbul de mesaje oficiale intre Xi Jinping si presedintii institutiilor europene – Ursula von der Leyen si António Costa – cu ocazia aniversarii a 50 de ani de relatii bilaterale, sugereaza o dorinta clara a Chinei de a se prezenta drept un partener global responsabil si stabil.
Insa aceasta imagine este subminata de asocierea prea stransa cu Rusia, in special in contextul in care Beijingul a evitat in mod constant sa condamne invazia Ucrainei. In loc sa o numeasca „razboi”, China prefera termenul de „criza”, si continua sa ceara o solutionare pasnica, fara a pune presiune directa pe Kremlin.
Aceasta ambiguitate este vazuta cu scepticism de catre capitalele europene, mai ales intr-un moment in care solidaritatea cu Ucraina este una dintre prioritatile principale ale Uniunii Europene. Orice pas prea apropiat de Putin ar putea anula ani de eforturi diplomatice si ar complica serios relatiile comerciale ale Chinei cu Occidentul.
Un mesaj si pentru Donald Trump
In aceasta ecuatie geopolitica, un alt actor important este fostul (si potential viitor) presedinte american, Donald Trump. In trecut, Trump si-a exprimat deschis simpatia fata de Vladimir Putin si chiar s-a laudat cu relatia sa personala cu liderul rus. In unele cercuri, acest lucru a fost interpretat ca o posibila tentativa a Washingtonului de a diviza tandemul Moscova-Beijing.
Pentru Xi, este esential sa arate ca o astfel de strategie nu va functiona. Intr-un articol semnat pentru presa rusa, liderul chinez a subliniat importanta „contracararii oricarei incercari de a submina prietenia si increderea dintre cele doua natiuni”. A fost un mesaj clar si direct, cu dubla adresa: sprijin neclintit pentru Rusia si un avertisment pentru SUA.
In plus, atat Xi cat si Putin au criticat dur planurile americane pentru un nou sistem de aparare antiracheta, supranumit „Domul de Aur”, sustinand ca o astfel de initiativa risca sa militarizeze spatiul si sa destabilizeze securitatea globala. Aceasta este o alta dovada a faptului ca, in ciuda diferentelor, cei doi lideri raman uniti in fata unui inamic comun: influenta crescanda a Statelor Unite in afacerile internationale.
Prietenie de imagine, competitie de fond
Chiar daca Xi si Putin apar in public ca doi aliati inseparabili, realitatea din spatele scenei este mult mai nuantata. Relatia lor, desi puternic mediatizata, nu este lipsita de tensiuni. Exista rivalitati economice, diferente culturale si strategii de dezvoltare care nu intotdeauna se aliniaza.
China isi doreste suprematia tehnologica si economica globala, iar Rusia, desi sprijina retoric aceasta viziune, isi doreste pastrarea unei autonomii geopolitice in fostul spatiu sovietic. Pe masura ce Beijingul isi extinde influenta in Asia Centrala – o regiune traditionala de influenta rusa – apar inevitabil frictiuni. Multe dintre proiectele economice chineze in cadrul Initiativei Belt and Road au intrat in competitie directa cu interesele strategice ale Moscovei.
Pe termen scurt, Xi si Putin au motive serioase sa pastreze aparentele si sa colaboreze. Dar pe termen lung, relatia lor ramane conditionata de echilibrul fragil dintre interesele comune si cele divergente. In timp ce Rusia are nevoie disperata de sustinerea Chinei, Beijingul joaca abil un joc dublu: se arata prieten fidel, dar mentine mereu o distanta de siguranta.
Aceasta este arta echilibrului diplomatic in secolul XXI – o demonstratie de forta, prietenie si calcul rece in acelasi timp. Ramane de vazut cat de mult va putea China sa joace acest rol dublu fara sa piarda increderea partenerilor occidentali, si cat de mult va tolera Rusia aceasta pozitie de inferioritate mascata in gesturi de afectiune publica.