Un camin pentru batrani plin de zambete nu de lacrimi

0
30

Omului ii este greu in viata de multe ori. Cand i se nasc copiii este fericit, dar ii este teama sa nu greseasca si sa nu fie un parinte bun. De fiecare data cand cineva se confrunta cu o experienta noua, in subconstientul sau se teme ca nu va face fata provocarii.
Asa mi s-a intamplat si mie la facultate, cand am vazut ca am 16 examene de dat si pentru fiecare erau cel putin 300 de pagini de invatat.

Copiii se cresc cu multa rabdare si dificultati de orice fel: materiale si emotionale. Casa plina de copii sau cu un copil este plina de veselie si de viata.Parintii se bucura cand copilul merge singur, incepe sa manance singur, se duce la gradinita si la scoala si face progrese dupa progrese, pana ajunge adolescent si se pregateste sa isi ia zborul.Deodata puiul de om care cerea ocrotire si iubire de la mama si de la tata nu mai vrea sa iasa in parc cu parintii si nu se mai duce in concedii cu ei, ci prefera sa mearga cu grupul lui de prieteni.

Toate acestea sunt semne ca in curand parintii vor ramane singuri si casa aceea va fi una linistita, locuita de doi oameni batrani, care in cazul cel mai fericit se sustin unul pe altul.
Stiu batrani care au crescut 8-9 copii si au ramas singuri, fiindca s-au raspandit in cele patru zari ale lumii.Le este dor de copiii lor, dar acestia sunt prea ocupati cu copiii lor, cu serviciile lor sa mai vina.Intrevederea este scurta si din ce in ce mai rara si daca discutam de orase diferite din tara.

Cand vin in vizita pe acasa copiii cu nepotii, batranii se simt foarte fericiti, dar cand pleaca nu-si pot stapani lacrimile. Asta se intampla la fiecare vizita si mai ales cand devin pe zi ce trece mai neputinciosi si mai bolnavi.Exista insa un camin pentru batrani plin de viata si de bucurie. Cat se au unul pe altul nu este atat de trist pentru bunicul si bunica ramasi singuri in casa lor. O tristete apasatoare se lasa insa peste camin, cand in casa ramane numai unul din ei!

La caminul de batrani Senior-center nimeni nu are voie sa fie trist, fiindca:

1. Nu-l vor lasa colegii de camera si personalul.
Toti sunt oameni cumsecade, vorbesc frumos si sunt atenti cum se simt cei de langa ei. Atmosfera de aici este ca intr-o familie numeroasa si armonioasa.
Ziua incepe cu un mic dejun consistent, cu discutii cu prietenii (la azil se leaga foarte usor prietenii sincere), cu o plimbare prin curtea azilului sau cu o vizita la bilioteca. Persoanele energice pot merge la sala de sport si la piscina.
2. Din recunostinta fata de cei care muncesc ca batranii de aici sa aiba de toate si sa fie multumiti.

Cine s-ar fi gandit sa fie atat de norocos, incat sa scape de:

-cumparaturile zilnice (apa, paine, alimente) si de urcatul atator scari la blocurile fara lift? Pentru multi dintre batrani aprovizionarea se face cu multa durere de maini, de picioare si de mijloc.
-de achitarea facturilor o data pe luna? De cand cu pandemia sunt cozi si la banci si la centrele de plata a facturilor, fiindca nu intra mai mult de 2 persoane, daca sunt doua ghisee.
-de pregatirea mancarii? Trebuie sa cureti zarzavatul, iar mainile iti tremura, sa pui toate ingredientele, iar mintea iti joaca feste si uneori mai uiti si mancarea pe foc si o arzi.
-de curatenia din intreaga casa, de dat cu aspiratorul, de spalat parchetul, de batut si spalat covoarele? Curatenia generala este greu de facut si de catre o familie tanara, dar de niste batrani care abia merg!
-de facut patul zilnic, de schimbat lenjeria si de bagat corect rufele in masina de spalat.

Inca mai sunt bunici care nu au masina de spalat si isi spala hainele si lenjeriile cu mana. Exista si cazuri izolate fara energie electrica si apa curenta in case si evident fara aspirator si frigider. Ne gandim la confort, dar in Apuseni exista case luminate cu lampi cu gaz care scot mult fum in camere.
-de dusul la medicul de familie pentru reteta compensata sau pentru o tensiune si un consult general?

Toate aceste activitati sunt extrem de solicitante pentru un bunic si riscante pe pandemia asta, tocmai de aceea un loc la caminul de batrani inseamna acordarea de protectie maxima.La Senior-center se organizeaza iesiri in par si la restaurant pentru batrani ca si ei sa fie fericiti si sa petreaca frumos ultima parte a vietii.

Excursii de o zi la manastiri se fac pentru iubitorii de calatorii, dar tuturor li se sarbatoreste ziua de nastere cu tort si cu meniu special.Am vizitat caminele de batrani despre care va vorbesc din Bucuresti si am vazut batrani zambind fericiti, in timp ce inotau in piscina sau utilizau aparatele din sala de sport.

Nu era resemnare in privirile lor, ci recunostinta fata de toti cei care le ofera toate aceste servicii: in primul rand fata de apartinatorii care le-au rezervat un loc si in al doilea rand fata de personalul care munceste atat de mult ca ei sa aiba de toate.Mesele sunt adevarate ospete si sunt servite intr-o ordine desavarsita, gustarile sunt bune si ele. De ce ar mai plange un batran adus aici, cand nu ramane singur niciodata?Apartinatorule, cand tu plecai cu familia din curtea lui, ii lasai casa complet goala, aici ramane cu prietenii si cu cei care au grija de el!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.