Medicina traditionala chineza, la fel ca yoga,Ayurveda si disciplinele traditiei indiene, recunoaste existenta unei energii universale care insufleteste totul. Aceasta energie se numeste Qi in traditia chineza si Prana in traditia indiana.
Daca practicati yoga, este posibil sa fiti deja familiarizat cu conceptul de Prana si curgerea acestui element prin canale numite Nadis. Este posibil sa fi auzit, de asemenea, intr-o perspectiva holistica, ca yoga si meridianele din acupunctura chineza sunt asociate, in special atunci cand vine vorba de interventia asupra unor probleme energetice mici sau mari, probleme de sanatate si boli.
Care sunt aceste meridiane?
Meridianele sunt o retea densa de conexiune cu un curs simetric intre dreapta si stanga, in care Qi curge, termen care este adesea denumit si Energie Vitala. Universul si Omul sunt Qi, Qi este atat materie, are functia de a se deplasa, de a incalzi, de a transforma, de a proteja, de a contine – pe scurt, Qi este energia care permite viata.
Cand meridianele isi indeplinesc corect sarcina de a regla miscarea, omul are o stare buna de sanatate. Toate meridianele principale isi au originea intr-unul din organele sau viscerele corpului uman si, prin urmare, comunica cu sistemul pe care medicina traditionala chineza il numeste „ Zang Fu” (organe si viscere). Trebuie spus ca, daca un meridian este „bolnav”, boala poate fi transmisa organului, dar si contrariul este adevarat. In ambele cazuri, in medicina chineza (indiferent ca este Acupunctura, Tuina sau Qi Gong) pentru a promova vindecarea se actioneaza pe un anumit meridian.
Meridianele Yin si Yang
Cele sase meridiane care provin din viscere sunt Yang, cele sase care provin din organe sunt Yin. In traditia chineza totul este catalogat ca Yin-Yang. Yin si Yang sunt principii opuse, complementare si indivizibile. Yin este rece, greu, intunecat. Yang este cald, usor, luminos. Nimic nu este niciodata doar Yin sau doar Yang, dar aceste doua calitati alcatuiesc totul.
Principalele douasprezece meridiane sunt: plamanul si intestinul mare, stomac si splina, inima si intestinul mic, vezica si rinichii, pericardul si cele trei focare, vezica biliara si ficatul.Meridianele sunt un sistem organizat de difuzie a energiei (Qi si sange), care circula peste tot, dar se deplaseaza intr-un mod privilegiat prin aceasta retea de „canale”, care, comunicand intre ele, conecteaza intregul corp. La fel ca meridianele geografice, meridianele energetice circula in corp, impartindu-l in zone specifice de relevanta.
Meridianele reprezinta sistemul unificator al medicinei chineze. Fara ele nu ar exista fundamentele holistice ale acestei filozofii. In corp, ele conecteaza centrul cu periferia, internul si externul, sus cu jos, regleaza Yin si Yang, sunt legatura dintre Microcosmos (om) si Macrocosmos (mediul, cosmosul in fiecare manifestare a vietii).
Meridianele ar putea fi definite drept suma circulatiei sangelui si a sistemului nervos si endocrin fiind o structura energetica asociata cu structura anatomica. Directia energiei este verticala, pe axa Nord-Sud, directia fundamentala care reprezinta fluxul vietii, precum si inaltarea spirituala.
Sistemul cuprinde 12 meridiane principale, 8 meridiane extraordinare si colaterale. Meridianele extraordinare sunt primele care se formeaza si stau la baza structurarii vietii. Ele pot fi imaginate ca rezervoare de energie si, direct sau indirect, isi au originea in rinichi.
Meridianele vasului de conceptie si vasului de guvernare sunt considerate axa principala a corpului. Ele se dezvolta pe partea ventrala, reprezinta aspectele Yin, garanteaza calitatea nutrientilor si circulatia acestora. Se dezvolta pe spate, pana in cap, traversandu-l. Legat de energiile Yang, permite rectitudinea, guverneaza si controleaza, furnizeaza energie tuturor meridianelor Yang, sustine creierul si permite deschiderea orificiilor, deci a simturilor.
Cele 12 meridiane principale sunt impartite in Yin si Yang: in linii mari, Yang curge peste zona dorsala a corpului, Yin peste zona ventrala. Cu cursul lor intern se conecteaza la organe si viscere (Zang Fu), conectandu-le extern prin calea lor superficiala de-a lungul careia se afla punctele de acupunctura.
In cazul modificarii patologice a Qi, stimularea unui punct sau a unui meridian (mai des un grup de puncte si meridiane) poate avea un efect de reechilibrare a energiilor. Intrucat in prezenta unui agent patogen in organul asociat, semnele si simptomele pot aparea pe meridian, acestea presupun, de asemenea, importanta unui diagnostic.
Meridianele principale au o functie defensiva, sarcina de a proteja interiorul si organele de factori patogeni, iar numele lor indica o calitate a energiei care raspunde si contracareaza patrunderea in organism a agentilor externi care pot provoca boli (vant, frig, umiditate, caldura).
Marea circulatie a Qi
Energia se deplaseaza in meridiane in functie de marea circulatie, care, in mod ideal, porneste de la piept, plamani, pentru a continua pana la ficat si pentru a reveni la plamani. Cunoasterea valurilor energetice este, in unele cazuri, indispensabila. Daca bolile apar la anumite perioade, acest lucru ne directioneaza catre un canal si nu spre altul.
Dintre canalele colaterale, merita mentionate cele 12 canale tendinomusculare: sunt mai superficiale decat canalele principale, au un curs centripet, isi au originea la capetele mainilor si picioarelor si se leaga de articulatiile mari. Sunt responsabile de activitatea tendoanelor, muschilor si articulatiilor, coordoneaza miscarea si postura. Canalele tendinomusculare au o functie evidenta de aparare si conexiune cu exteriorul, deoarece sunt strabatute de cea mai superficiala energie a corpului, WeiQi, care este energia defensiva instinctuala.
In filosofia chineza, tot ceea ce blocheaza corpul opreste in mod egal calea spiritului spre iluminare si deci spre libertate. Nu puteti fi liber daca tensiunile nu sunt eliberate, pentru ca emotiile pot fi doar inchise. O vorba confuciana ne spune multe despre importanta adaptarii corpului la circumstante, fara a se indeparta de propria natura: “Doar Inteleptul stie sa mearga inainte si inapoi, sa primeasca si sa ofere, sa pastreze si sa abandoneze, fara a-si pierde verticalitatea”.