Daca ai un caine sau o pisica, probabil ai auzit pana acum de microcipare. Acest procedeu a devenit o practica tot mai comuna si necesara in multe tari, deoarece reprezinta un mijloc eficient si sigur de identificare a animalelor. Are beneficii atat pentru stapani, cat si pentru comunitate si, bineinteles, pentru animalele in sine.
Desi nu este obligatorie este o practica esentiala pentru a asigura siguranta animalului si pentru a preveni diverse probleme, cum ar fi pierderea sau abandonul. In continuare, iti vom spune cand si cum se face microciparea corecta si de ce ar trebui sa devina obligatorie pentru toate animalele de companie.
Cand si cum se face microciparea cainilor si pisicilor?
Procesul de microcipare la caini si pisici se poate face incepand cu varsta de opt saptamani, insa momentul ideal variaza in functie de recomandarile medicului veterinar. In general, se efectueaza la varste fragede, pentru a asigura o identificare rapida a animalului.
Procedura este minim invaziva si poate fi realizata in timpul unei vizite la veterinar. Microcipul este un dispozitiv de dimensiuni foarte mici, asemanator unui bob de orez, care este introdus sub pielea animalului, de obicei in zona gatului sau intre omoplati.
Procesul de microcipare este relativ simplu si nu provoaca disconfort major animalului. Se foloseste un ac steril pentru a insera microcipul, care este preincarcat intr-un dispozitiv asemanator unei seringi. Odata introdus, microcipul ramane in corpul animalului pe toata durata vietii sale.
Dispozitivul nu necesita intretinere si nu afecteaza sanatatea animalului. Dupa inserare, informatiile despre animal si proprietar sunt inregistrate intr-o baza de date nationala sau internationala, iar acestea pot fi accesate cu ajutorul unui scanner special. In cazul in care animalul se pierde sau este gasit de o alta persoana, veterinarul sau autoritatile locale pot scana microcipul si pot identifica rapid stapanul.
De ce microciparea ar trebui sa fie obligatorie pentru toate animalele?
Microciparea reprezinta una dintre cele mai eficiente metode de a preveni pierderea animalelor de companie. Statisticile arata ca animalele microcipate au sanse mult mai mari de a fi reunite cu stapanii lor daca se pierd. Spre deosebire de zgarda cu placuta de identificare, care se poate rupe sau pierde, microcipul ramane intotdeauna cu animalul, oferind o modalitate permanenta de identificare.
O alta problema importanta pe care microciparea o poate combate este abandonul animalelor. In multe cazuri, animalele sunt abandonate de proprietari fara nicio urma sau identificare, ceea ce face imposibila gasirea si sanctionarea persoanei responsabile.
Microcipul, inregistrat cu datele proprietarului, asigura faptul ca animalul poate fi identificat usor si descurajeaza astfel abandonul. Mai mult, in multe tari, microciparea este deja obligatorie pentru animalele adoptate din adaposturi sau pentru animalele care calatoresc peste granite.
Un alt motiv pentru care microciparea ar trebui sa fie obligatorie este legat de sanatatea publica si controlul populatiei de animale. Identificarea rapida si corecta a animalelor permite autoritatilor sa monitorizeze mai eficient populatiile de caini si pisici si sa asigure respectarea regulilor de vaccinare si sanatate publica. In cazul unei urgente, cum ar fi o epidemie de rabie, microciparea ar facilita identificarea animalelor vaccinate si luarea masurilor necesare pentru protejarea populatiei.
Asadar, microciparea cainilor si pisicilor este o masura esentiala pentru siguranta animalelor si responsabilitatea stapanilor.