Cum te ajută poezia să înțelegi lumea mai bine?

Dacă ziarele sunt bucăţi din lumea de zi cu zi închise între foi, iar romanele sunt bucăţi din lumi de odinioară sau din lumi care n-au existat niciodată, poezia este o bucată din sufletul unui om şi este, cu siguranţă, veşnic vie.

 Emil Cioran afirmă în primele rânduri din „Pe culmile disperării” că a fi liric este o formă prin care omul „se goleşte de conţinuturi”. Aşadar, în poezie omul ia lumea aşa cum o vede el – prin ochii şi cu sufletul lui – şi o pune pe hârtie.

Poate de multe ori te-ai gândit că poezia este doar pentru romantici şi că n-ai avea de ce să citeşti poezii, preferând de fiecare dată alt gen de carte. Ei bine, noi ştim că poezia poate atinge orice suflet, de aceea răspundem la două din întrebările care cu siguranţă ţi-au venit în minte când te-ai întrebat ce îţi poate aduce poezia.

 De ce să citesc poezie dacă nu are tot timpul un fir logic, o poveste cu personaje, cu început şi sfârşit?

Poezia este durere, este iubire, este viaţă sau copilărie – aşa cum suntem şi fiecare dintre noi. Citind poezii regăseşti printre rânduri imagini, senzaţii şi amintiri pe care le cunoşti. Vei regăsi în poezii emoţii pe care le-ai simţit la un moment dat şi vei călători prin ce simţi. Poezia nu îţi spune o poveste cu personaje cu nume străine, ci îţi spune propria ta poveste, aproape fără să-ţi dai seama. Citeşte poezie şi simte!

Dacă nu înţeleg exact ce vrea să spună poetul mai are rost să citesc poezie?

Gândeşte-te că poezia este cerul cu nori albi şi pufoşi pe care ţi-i imaginezi sub tot felul de forme ciudate în zilele de vară. Au fost vreodată iepurele cu urechi mari şi vaporul cu pânze acolo? Sigur că nu. La fel este şi cu poezia. Poezia te lasă să vezi în ea şi prin ea – şi mai ales te lasă să vezi ce ai nevoie să vezi. Dacă tu citeşti „Emoţie de toamnă” a lui Nichita Stănescu s-ar putea să simţi dor de un om drag, cineva şi-ar putea aminti de o toamnă frumoasă de acum zeci de ani, iar altcineva ar putea vărsa o lacrimă…

Vezi cât de multe se pot afla într-o singură poezie? Nu contează ce a vrut Nichita Stănescu să spună – contează ce simţi tu.

Poate că ţi-am răspuns, poate că nu. Ştim că ar mai fi multe întrebări, de aceea trebuie să îţi spunem că poezia este mai mult decât o lectură – poezia este o experienţă.

Cel mai bine putem asemăna poezia cu experienţa cititorului care intră într-un anticariat. Ştii momentul acela când treci pragul anticariatului plin de cărţi vechi şi parcă purtat de ceva ce nu înţelegi te îndrepţi către un volum micuţ dintr-un colţ? Ai fi putut să alegi cărţile cu titluri aurii pe coperte roşii, dar tu te-ai dus fix la acea carte micuţă. Poezia nu descrie istorii şi nu conturează poveşti, dar, asemenea acelui volum ascuns, atunci când cauţi unde trebuie, îţi va oferi exact ceea ce ai nevoie. Poţi avea nevoie de Bacovia, de Eminescu, de Ana Blandiana sau de Nichita Stănescu – tu decizi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.