Companiile multinationale au, de obicei, propriile lor contracte internationale specifice. Pe de alta parte, companiile mici si mijlocii tind sa foloseasca modele sau sabloane de contracte. Daca ai si tu o firma si vrei sa semnezi un contract cu un partener de peste hotare, este important sa stii cum sa negociezi si sa scrii cele mai importante clauze. Iata la ce trebuie sa fii atent:
1.Limba contractului
Engleza este lingua franca a afacerilor internationale, deci, este obisnuit ca partile din diferite tari sa incheie contracte in limba engleza, chiar daca nu sunt vorbitoare ale acestei limbi. Totusi, exista state in care neincheierea contractului in limba tarii respective poate atrage nulitatea sa (China, Indonezia, conform unor decizii ale unor instante din aceste state).
2.Limbajul juridic utilizat
Folositi un limbaj clar in contractele dvs. Multi avocati din SUA si Anglia sunt adeptii unei redactari traditionale, iar unii redactori de contracte din alte jurisdictii par a prefera cele mai arhaice si inflorite elemente ale limbajului traditional. Dar, cititorii contractului si, cel mai important, instantele din alte tari ar putea raspunde cu o oarecare combinatie de uimire si ostilitate.
3.Common law versus drept civil continental
Prin traditie, in dreptul civil continental, contractele sunt mai scurte decat omoloagele lor din sistemele de drept din Marea Britanie si SUA (common law = dreptul comun) si incearca sa solutioneze mai putine situatii neprevazute. Acest lucru se datoreaza faptului ca, in dreptul continental, codurile de drept civil abordeaza probleme care, in sistemele dreptului comun, sunt acoperite in mod traditional de contracte.
Notiunea ca exista un risc mai mare de litigiu in tarile cu sisteme „common law” ar putea avea, de asemenea, ceva de-a face cu acest aspect. Dar, indiferent de traditie, firmele de avocatura anglo-americane si-au adus stilul de practica, inclusiv, documentatia tranzactiilor in stil anglo-american, in tarile de drept civil continental. Drept urmare, distinctia dintre cele doua tipuri de contracte a fost estompata.
4.Probleme jurisdictionale
Atunci cand o companie isi desfasoara activitatea intr-o jurisdictie de „peste mari“, a intrat in rutina ca partile sa negocieze daca legea si instantele uneia sau celeilalte parti guverneaza orice litigiu. În functie de ceea ce este in joc, acestia ar putea opta pentru un compromis – de exemplu, facand din legea engleza legea de guvernare a litigiilor sau prevederea ca arbitrajul sa se faca in conformitate cu legea romaneasca. Daca un contract il va determina pe clientul tau sa isi desfasoare activitatea intr-o jurisdictie in care nu este activ in prezent, luati in considerare daca acest lucru ar crea un „sediu permanent” care sa duca la obligatia de a plati impozite.
5.Termenii contractuali
Un termen, cum ar fi „garantia” (warranty, in lb. engl.), ar putea insemna un lucru in temeiul legislatiei SUA si ceva diferit in legea romaneasca, sa zicem. Legea care guverneaza contractul ar putea clarifica un astfel de aspect, dar confuziile ar putea ramane. O solutie mai cuprinzatoare ar fi inlocuirea termenilor respectivi cu unii mai simpli.
De exemplu, in loc sa existe o ipoteca in legatura cu o garantie imobiliara, sa se precizeze ca se garanteaza contractul cu respectiva garantie imobiliara. Deosebit de problematici sunt termenii utilizati in dispozitii care urmaresc sa limiteze raspunderea. De aceea, ai putea lua in considerare alternative mai simple, precum un plafon absolut pentru daune.
6.In negocieri, asteapta-te la neasteptat
În tranzactiile internationale, s-ar putea sa fii pus in situatia de a negocia probleme neasteptate. De exemplu, cealalta parte ar putea insista ca „forta majora” sa fie motivul neplatii datoriilor existente sau un motiv pentru limitarea raspunderii pentru incalcarea confidentialitatii. Modul in care anumite situatii sunt tratate in tranzactii pot fi mai mult o problema de obisnuinta decat logica.
7.Logistica negocierii
Nu uita sa ai in vedere ca partile pot lucra dupa diferite fusuri orare, fapt care s-ar putea dovedi important pentru anumite puncte ale contractului (de exemplu, ora de predare a anumitor produse/servicii ar putea sa cada la ore nepotrivite pentru una din parti (noaptea, dimineata devreme).
De asemenea, nu uita de diferentele culturale: in unele parti ale lumii iti va fi mult mai usor sa negociezi sau sa inchei contracte fata in fata, decat daca faci acest lucru din birouri aflate la mii de kilometri departare, prin instrumente tehnologice adecvate. In alte cazuri, contrariul ar putea fi varianta preferata. Aminteste-ti, de asemenea, ca, in unele culturi, se asteapta ca intalnirile sa inceapa cu un schimb prelungit de urari.
8.Formalitati de semnare a contractelor
In unele jurisdictii, pentru ca un contract sa fie valabil, partile trebuie sa treaca prin formalitati care ar putea parea desuete pentru unii. De exemplu, pentru ca un contract sa fie valabil, el trebuie sa fie parafat cu stampila firmei (obligatie valabila si la noi pana in urma cu niste ani). Unele dintre aceste formalitati ar putea parea ciudate, dar, ar putea fi la fel de adecvate in contextul sistemelor care ofera o protectie limitata impotriva fraudei.
9.Folosirea avocatului local
In general, este esential sa angajezi consilieri locali daca vrei sa nu te pierzi in reglementarile locale. Dar, fii clar cu ei in privinta rolului lor. In unele tari, consilierii locali ar putea fi atat de preocupati de depasirea briefului lor, incat nu reusesc sa gandeasca creativ. Sau, ar putea analiza o situatie fara, insa, a indrazni sa faca o recomandare efectiva, pentru a nu-ti incalca atributiile in negociere.
Concluzii
Nu ezita sa consulti o firma de asigurari pentru a incheia o asigurare de raspundere civila profesionala, precum asigurarea de raspundere civila profesionala, pentru domeniul IT, de exemplu. O astfel de optiune te va scuti de neplaceri in cazul in care ai uitat anumite aspecte in timpul negocierii contractului.